Eşti aici

Mănăstirea Stânișoara - Biserica Mare
Mănăstirea Stânișoara - Biserica Mare
Mănăstirea Stânișoara - Paraclisul
Mănăstirea Stânișoara - Paraclisul
Mănăstirea Stânișoara - Paraclisul
Mănăstirea Stânișoara - Paraclisul
Mănăstirea Stânișoara
Mănăstirea Stânișoara
Mănăstirea Stânișoara
Mănăstirea Stânișoara
Mănăstirea Stânișoara
Mănăstirea Stânișoara
Mănăstirea Stânișoara
Mănăstirea Stânișoara
Mănăstirea Stânișoara - Moaștele Sfinților Cuvioși Neofit și Meletie
Mănăstirea Stânișoara - Moaștele Sfinților Cuvioși Neofit și Meletie
Mănăstirea Stânișoara
Mănăstirea Stânișoara

Prezentarea Mănăstirii Stânișoara

1 Aprilie 2016 / Prezentarea mănăstirii

Mănăstirea Stânișoara este situată în Munții Cozia, la zece kilometri nord de gara Călimanești - Jiblea. Aici se poate ajunge atât dinspre Călimanești, cât și dinspre Mănăstirea Turnu, pe poteci ce șerpuiesc prin pădure.

În jurul anului 1671 călugării sihaștri Meletie, Neofit, Isaia și alții, veniți aici de la Mănăstirea Cozia, au format un schit numit Nucet. În timpul domniei lui Mihail Racoviță, în anul 1747, pe când Mănăstirea Cozia era condusă de Arhimandritul Ghenadie, prin osârdia lui Gheorghe Cluceru și a altor boieri din Pitești s-a făcut Biserica cea veche cu hramul "Sfântul Gheorghe" și chilii mănăstirești.

În anul 1788 războiul austro-ruso-turc pe Valea Oltului cu luptele lângă Mănăstirea Cozia, a atins prin armatele turcești și Schitul Nucet. Biserica distrusă și chiliile transformate în ruine au adăpostit timp de 20 de ani păstori munteni, după care a apărut sub denumirea de Stânișoara (stână mică de oi).

În anul 1807 doi călugări de la Sfântul Munte Athos, un sârb - Sava și celălalt român - Teodosie, au venit în Țara Românească, aducând cu ei și cărți de ritual ce se păstrează și astăzi în Mănăstire și au înființat din nou schitul, zidind o altă biserică în locul celei din 1747. Întreg complexul mănăstiresc a fost mistuit de flăcări în anul 1850. Din această perioadă se păstrează și câteva icoane care poartă semnătura pictorului Belzoire I. Pascu din Pitești.

Înmulțindu-se numărul călugărilor, în anul 1903, în timpul Episcopului de Argeș Gheorghe Timiș, starețul Mănăstirii Stânișoara - Arhimandritul Micandru Manu, ajutat de soborul mănăstirii, pune bazele Bisericii pe care o vedem astăzi. Este, deci, a patra biserică argumentată istoric în Sfânta Mănăstire Stînișoara, care a fost terminată și sfințită în anul 1907. Arhitectul Bisericii de astăzi este italianul Debona Apolino. Tot el a creat, în jurul anului 1901, terasa dinspre miazănoapte pe care s-a clădit un frumos pavilion, în stil românesc, folosit drept chilii pentru călugări.

În anul 1917, din cauza unui incendiu, s-au distrus toate chiliile. În locul lor, între anii 1936 - 1940, a fost ridicat frumosul paraclis în forma de navă, care stă la dispoziția monahilor din mănăstire pentru slujbele de iarnă. Cu râvna Prea Cuviosului Stareț Ilarion Dumitrache și binecuvântarea Episcopilor Emilian Grigore si Iosif Galaton, Biserica s-a pictat în anul 1948 de către maistrul pictor Dumitru Belizan și elevul său. Rânduiala slujbelor se oficiază de trei ori pe zi, după tipicul vechilor tradiții mănăstirești așezate de-a lungul veacurilor creștine de Sfinții Părinți, cu predilecție de Sfântul Sava cel Sfințit.

Mănăstirea Stânișoara este situată in Munții Cozia, la zece kilometri nord de gara Călimanesti - Jiblea. Aici se poate ajunge atât dinspre Călimanești, cât și dinspre Mănăstirea Turnu, pe poteci ce șerpuiesc prin pădure. Dinspre Mănăstirea Turnu, distanța este de șase kilometri, mai scurtă decât din Călimanești, dar mai grea, cu drumul mai abrupt. Dinspre Turnu se fac aproximativ două ore. Mai există și un alt drum, care porneste din Păușa; accesul se face prin valea Păusa - Stânișoara, pe direcția nord, plecând din halta CFR Păușa - Căciulata, la aproximativ șase kilometri, sau din stația CFR Turnu, pe direcția est, la aproximativ patru kilometri.

Alte articole despre:

Poți adăuga un comentariu folosind și acest formular